|
| 1408 | | Atestare documentară a Iaşiului printr-un document emis la Curtea lui Alexandru cel Bun. La acea dată alimentarea cu apă se realiza din izvoare neamenajate sau din uluce, budăi, şi fântâni. | Sacagiu fotografie de epocă preluată din N. Peiu şi D. Simionescu "Lungul drum al apei către Iaşi",
ed. Gama, Iaşi, 1999 | | 1654 | | Existau la Iaşi captări de ape subterane şi o baie publică, prima de acest fel din ţară. | | 1729 | | „Iaşul duce mare lipsă de apă de băut [...], s-a hotărât să înlăture şi acest neajuns al lipsei de apă. Cu multe cheltuieli au adus apă limpede şi bună de băut şi a zidit şi trei fântâni în faţa curţii […]” Cronica Ghiculeştilor. |
| Aparul N. Peiu şi D. Simionescu, "Lungul drum al apei către Iaşi", ed. Gama, Iaşi, 1999 | 1774-1777 | | Prinţul Grigore Alexandru Ghica realizează o serie de fîntîni publice şi măreşte debitele vechilor izvoare. | | 1853 | | Se înfiinţează Ministerul Trebilor din Nlăuntru, apoi Ministerul Lucrărilor Publice. | | | 1865-1872 | | Serviciul Apelor trece de la Ministerul Lucrărilor Publice în subordinea Primăriei şi se fac primele încercări de alimentare cu apă a oraşului din surse mai îndepărtate. | | | 1878-1884 | | În paralel cu extinderea lucrărilor de alimentare cu apă se realizează si primele lucrări de canalizare. | | | 1898-1911 | | Inginerul W. H. Lindley realizează studii hidrogeologice şi propune alimentarea cu apă a oraşului Iaşi din dreptul comunei Timişeşti, la confluenta Văii Nemţişorului cu Valea Moldovei, având ca sursă râul Ozana. Captarea constă într-un dren cu adâncimea de cca. 14 m, de unde apa ajunge gravitaţional printr-o conductă alcătuită aproape în totalitate din fontă, a doua din Europa la acea vreme, ca debit şi ca lungime, asigurându-se în medie 10.000-30.000 m3 apă / zi. Această lucrare constituie începutul modernizării sistemului de alimentare cu apa a municipiului Iaşi (mai 1911). | |
|